|
NICOLAE TOMA
CONFESIUNILE LUI ADONIS
(1) Ai plecat şi plecarea ta A stârnit partea întunecată din mine Cuvintele cad speriate Peste clapele maşinii de scris Urlă neputinţa de a te mai atinge vreodată
(2) Tăcerea ta un torent ce spulberă totul în cale Nu înţeleg unde şi când să te mai ating o dată Cuvintele erup plutesc şi strigă ca un cor ceresc
(3) Doresc să-mi simt sângele Cum împinge lumina şi vântul Te doresc cu orice preţ căzută lângă mine A trandafiri mirosind ostenită
(4) Disperare te strig te implor Să-mi dai ademenitoarele cuvinte Chiar dacă o să mor mâine Pentru câteva secunde le vreau înapoi
(5) Cuvintele plouă peste maşina de scris Iar sensul lor nu-l mai înţeleg După fiecare strop de ploaie De lacrimi de rouă o zbatere târzie
(6) Te vreau aproape cât mai aproape Dacă se poate chiar contopită Să-mi pulseze inima iubirea în chemarea ta Cea prea târzie şi atât de preţioasă Pentru însetatul deşert din mine
(7) Cu arse buze şoptesc invocaţia candidă Te vreau înapoi să-ţi respir cuvântul Cu miros de flori cu adânc din ochi
|