|
LAURA MIRCEA
VOCI DIN VĂZDUH
* * *
Ai să vezi timpul
înmărmurind
vei păşi cu graţie printre cedrii de foc
umbrele lor s-au aflat
mereu în preajma ta.
* * *
În lanul nopţii
colindă lebede
vântul îmi pătrunde trupul
nins
razele de lună
se joacă
în părul meu.
* * *
Florile creşteau
pe cărări neumblate
aveau o altă mireasmă
te ştiam din copilărie,
privirea ta deasupra
pinilor albi.
* * *
Soarele îmi străluceşte pe umeri
mă ascund printre
firele de iarbă
un fluture priveşte
uimit
pasul meu deasupra
picăturilor de rouă.
* * *
Sărutul tău învăluie
lumea
te naşti mereu în mine
susur al ploii.
* * *
Mă îmbraci în aurul
zilelor de toamnă
pe frunte porţi azurul
şi cântecul păsărilor
adu-mi blândeţea !
* * *
Mă porţi pe aripi
mireasmă verde
în azurul umed
doar casele de piatră peste care trec
umbra mea şi vulturii.
* * *
Foşnetul lui
era marea din ochii ei aurii
ea-l regăsea mereu în zări
împreună cu soarele.
* * *
Înserarea ne îmbrăţişează
trupul de rouă
din buzele tale curge un izvor
flăcările lui mă răcoresc.
* * *
M-au acoperit
crinii
erai o stea ce-mi
exploda în pântec
gingaşă, pasărea îşi făcea cuib
în frunzişul tău.
* * *
Mă mângâi
cu gene de soare
deasupra mea ard focurile tale
cu braţele-mi cuprinzi
tulpinile de nea
în zbor,
mă fulgeri.
* * *
Eu sunt
bătaia inimii tale
şi lacrima în care se oglindeşte
cerul întreg,
lumina din care ţi se ivesc aripile
Eşti curcubeul ce-mi străbate
trupul ars.
* * *
Frunzele tale-mi desenează
conturul în soare
rătăcesc, nu sunt în vis
ci deasupra grădinii de vişini
fiecare clipă e o floare
al cărei parfum e
o altă grădină
dintr-un alt anotimp.
* * *
Ea se privea prin
ochii lui, orbi de lumină
din coapsele ei
răsări soarele
pieptul îi tremura în cerul violet
sub mângâierea vântului.
* * *
Sângele meu
este un trandafir de foc
ramura ta înflorită
atinge văzduhul
lumina cântă ascunsă-n ierburi.
* * *
În mine grâul s-a copt
pădurea cântă
străbat tunelul
tu mă aştepţi
înger al nopţilor senine.
* * *
Nimeni nu coboară
în adâncul somnului
mâinile tale au culoarea
aripilor de fluture
mă întâmpini dimineţile
când soarele-mi acoperă
paşii.
* * *
Îmi dăruieşti
parfumul ploii,
freamătul nopţii
pătrund în oglindă.
* * *
Trupul tău
pe care-l mângâiau coralii
foşnet netulburat
deasupra apelor.
|
