|
ARHIVELE UNOR LUMI DISPĂRUTE
ALEXANDRU BORZA –
ÎNSEMNĂRILE UNUI BOTANIST ROMÂN DINTR-O CĂLĂTORIE ÎN CHINA
Avertisment
Jurnalul profesorului Alexandru Borza consemnează o vizită de două luni şi jumătate pe care acesta a făcut-o în anul 1958 în China, la invitaţia Academiei Sinica din Beijing. Era o recunoaştere a meritelor excepţionale ale botanistului Alexandru Borza care, la solicitarea celebrului savant Engler, determinase, la începutul secolului, la Berlin – unde se găsea la studii de specializare –, o colecţie de plante adunate de botanistul Limprecht în provincia Yunnan din China. Rezultatele acestei determinări au fost publicate în 1914 la Berlin. Profesorul Borza era, în 1958, aşa cum au afirmat specialiştii chinezi cu prilejul unei întâlniri a omului de ştiinţă român cu premierul Zhou Enlai, cel mai vechi autor de floră chineză în viaţă.
Născut în 1887 la Alba Iulia, Alexandru Borza a fost, încă din tinereţe, un pasionat botanist. Prodigioasa sa activitate (ştiinţifică, didactică şi administrativă) impresionează prin volumul şi diversitatea ei. A fost membru fondator al Universităţii din Cluj în 1919 şi rector al acestei Universităţi în 1944-1945. A fost întemeietorul şcolii geobotanice româneşti şi promotor al ocrotirii naturii în România. Cea mai dragă realizare a sa fost Grădina botanică din Cluj, care astăzi îi poartă numele.
Ca o recunoaştere a contribuţiilor sale ştiinţifice, în 1990 i s-a acordat post-mortem titlul de academician.
În 1948 a fost pensionat de regimul instaurat în România, dar şi-a continuat cu aceeaşi ardoare cercetările ştiinţifice. O viaţă de muncă neîntreruptă şi devotată, închinată ştiinţei şi ţării sale, s-a încheiat la vârsta de 84 de ani, în 1971.
Călătoria în China a considerat-o ca o încununare a activităţii sale de botanist.
Jurnalul de faţă (rămas în manuscris) înregistrează în mod concis şi totodată precis şi detaliat – la acestea adăugându-se sensibilitatea, umorul şi simţul pitorescului –, observaţiile omului de ştiinţă dar şi ale omului de cultură şi ale turistului, care descoperă cu mare interes diverse aspecte semnificative ale culturii, ale civilizaţiei şi ale vieţii cotidiene chineze. Însemnările de călătorie în China ale profesorului Alexandru Borza nu au doar valoarea unui document personal, ci şi cea a unei mărturii istorice privitoare la China anului 1958 şi la relaţiile româno-chineze.
VETURIA ŢENCHEA (n. BORZA)
şi MARIA ŢENCHEA
ÎNSEMNĂRILE UNUI BOTANIST ROMÂN DINTR-O CĂLĂTORIE ÎN CHINA
20 februarie 1958, Bucureşti
Zi mare pentru mine: plec în China, invitat de Academia Sinica. În emoţiile plecării din Cluj am uitat servieta pe birou şi Piu s-a întors acasă şi mi-a adus-o la timp. Cu gândul la Turi, rămasă fără sprijinul meu, decolăm de pe aeroport la 13,40 pe un viscol rece. Zborul lin şi frumos până la Bucureşti. Aterizăm normal şi plecăm în oraş cu autobuzul, care pe urmă mă duce la C.O.Ş.1 Aici mă întâmpină bunul doctor Forstner. Plec apoi pe la fiii mei, Nicu şi Puiu. Îi găsesc pe toţi (copiii şi nepoţii) veseli.
21 februarie, Bucureşti
În cursul dimineţii, trec pe la Academie unde văd actele. Cer originalul şi aflu că în 22 sunt chemat să preiau paşaportul. Aflu, cu bucurie, că Academia, adică Săvulescu personal, mi-a aprobat 10 zile la Moscova-Leningrad şi 1050 de ruble în cec. Văd Comisia Monumentelor Naturii, Secţia Biologie şi la editură aflu că sunt ca rezervă II lucrările mele Valea Sebeşului şi Câmpia Română. Iau masa cu Knechtel. După masă la profesorul Bîznoşanu. Cinez cu Nicu şi Puiu la C.O.Ş.
22 februarie, Bucureşti
Primesc paşaportul, actele, cecul. Văd şi pe Moisil. Georgescu spune că a apărut lucrarea mea Arborii şi arbuştii grădinii botanice, dar, fiind la magazia I.C.E.S., nu le poate da. După masă emoţie pentru vize, la urmă se constată că nu e nevoie de ele. Cină la C.O.Ş. cu Ili, Nicu, Puiu şi Doina.
23 februarie, Moscova
N-am prea dormit de emoţie. Dimineaţa vine d-na Boicescu de la Relaţiile cu străinătatea, cu maşina, şi, împreună cu Puiu, mă duce la aeroport, unde apar Florica cu Sanda şi Mircea. Pentru ei, mare senzaţie manevra atâtor avioane. Pentru mine, teamă. După îmbrăţişări de rămas bun, mă instalez în avion. Călătoreşte şi o ceată mare de “poloişti de apă” – foarte gălăgioşi – pentru un meci la Moscova. Am loc lângă o tânără plăpândă, ziaristă la “România nouă”, care merge tot la Pekin pentru reportaje. Mă bucur de compatrioată. La început, timpul e întunecat. Facem o escală la Kiev. Se întind tot mai mult pădurile. La aeroport, la Moscova, mă aşteaptă de la Ambasada noastră d-l Encel şi Cozma şoferul. Mă conduc la hotelul “Terminus”, la 300-400 paşi de aeroport, în pădure de mesteacăn, stejari şi plopi, cu plantaţii de pini. La hotel sunt încartiruit cu un danez în cameră, până la plecarea TU-ului la 11,45 seara. După cina gustoasă, cu vin dulce gruzin, mergem pe jos la aeroport. Surpriză! Avionul va pleca numai luni seara, fiind viscol la Omsk. Sunt bucuros că pot reveni la hotel, unde sunt încartiruit cu un tânăr inginer est-german.
24 februarie, Moscova
Am dormit straşnic. Dimineaţa plec cu ziarista la Ambasada R.P.R., cu autobus expres şi cu troleibus. Întâlnesc pe d-l Şelmaru, consilier cultural, pe d-l Datcu, secretar, şi pe Cîmpeanu, gazetar din Cluj. Încercăm convorbire telefonică cu profesorul Demidovici, dar lipseşte de la Institutul Geografic, fiind bolnav. Vizităm în fugă Piaţa Roşie, vedem Kremlinul, Opera, Academia şi altele – cu maşina Ambasadei, cu consulul Georgescu. Luăm masa, apoi încerc zadarnic să dorm. La 10 seara plecăm cu un grup de călători care vorbesc germana, la aeroport. Altă surpriză! S-a amânat plecarea pe marţi dimineaţa la 7,30.
25 februarie, Irkutzk
Dimineaţa, mergem pe jos la aerogară. Se amână din nou plecarea pentru ora 11, apoi 14 şi efectiv plecăm cu TU la ora 16. Pentru Omsk - Irkutzk – Pekin2. Timp splendid, în plină Siberie cu mari întinderi înzăpezite şi împădurite (pădurea taiga). D-l Pîrvulescu, inginerul neamţ, doi chinezi, danezul, o germană măritată cu un chinez, sunt tovarăşii mei de emoţie. Curând se ridică la 10.000 de metri, zburăm cu 800 km pe oră, fiind -45° temperatura, iar în avion cald. Întâi vedem o mare de nori, apoi un apus de soare roşu, minunat. Apare luna, luceafărul şi alte stele, e întuneric. După ce se serveşte o masă abundentă de către stewardese, care ştiu englezeşte, călătorii se moleşesc, vecina mea are rău de avion – apoi se linişteşte. Numai zumzetul metalic al avionului ţine isonul armoniei sferelor în care plutim, direct spre răsărit. Viaţa în avion e plăcută. Cei mai mulţi dormitează şi-i deşteaptă necontenit trei stewardese, cu bomboane, ceai, apă minerală şi mese consistente. Sosim la Irkutzk seara. O nouă surpriză! La Pekin, vreme rea, nu ne primeşte. Trebuie să stăm o noapte la Irkutzk, într-un foarte confortabil hotel. Iau două pastile somnifere.
26 februarie, Pekin
Am dormit tun până la 10. Afară e -30°, geamurile îngheţate până sus. Ne vizează paşapoartele, facem declaraţii de vamă. Luăm masa şi plecăm cu avionul răcit. Vizibilitate excepţională: munţii Alatau, lacul Baikal, traversând munţi cu păduri. Apoi tot dealuri înzăpezite. Curând, deşertul suriu-roşcat ocupă totul. Trecem peste Ulan Bator, capitala Republicii Mongole. Continuă dezolant deşertul, prin care trece ca un fir linia ferată. Grandios spectacol: pustiul Gobi, numai nisip cenuşiu. Puţine dungi de zăpadă. Numai pe lângă linia ferată localităţi, cu câteva case sure. Adânc impresionaţi de pustiul Mongoliei, trecem în China, cu stepă înzăpezită, apoi tot pustiul – o ramură din Gobi – şi iarăşi înzăpezire.
Pe o culme joasă apare Zidul Chinezesc, ca un fir subţire. Apoi dispare zăpada. Munţi erodaţi, câmpii presărate cu nenumărate sate, coline terasate, orezării îngheţate pe dealuri. Multe aşezări pe lângă fluviile mari cu meandre şi terenuri neprecise. Drumuri, linii ferate. Totul parcelat şi cultivat. Copaci puţini. Sate vechi, ca jucării, uzine noi. Predomină loesul galben. Ne apropiem de Pekin, coborâm. Totul e clar, în detalii, pe timp senin şi însorit. Aterizăm pe vastul aeroport al Pekinului. Mă aşteaptă d-l Başchiru, secretar al Ambasadei noastre, cu maşina, cu şoferul. Din partea Academiei Sinica, profesorul Yu şi doi funcţionari. Trecem cu maşina prin străzi cu vitrine şi prăvălii multicolore, apoi pe bulevarde cu tramvaie şi puţine maşini, până la hotelul gigantic “Pekin”. Primesc camera 637. Se îngrijesc de mine: Huan, secretarul meu chinez, traducător pentru limba franceză, şi o droaie de groomi în halat alb.
Cinăm europeneşte, trecând prin holul grandios cu coloane, împodobit cu vaze gigantice cu Philodendron, Ficus şi multe roze. Sala de mese foarte rece. Şi aici stăm cu paltonul ca la Moscova şi Irkutzk, spre scandalizarea şefului restaurantului. După cină, cu profesorul Yu, directorul Grădinii botanice, lucrăm în cameră programul şederii mele aici, pe o hartă foarte mare. Îmi propune aproape acelaşi circuit făcut de Dr. Petru Groza, inclusiv serbarea de 1 Mai3. Îi predau textul englezesc al conferinţei mele, care va fi tradus în chineză şi tipărit: “Problemele botanice în România”. Îmi cere şi alte subiecte şi indic: “Protecţia monumentelor naturii”, “Grădini botanice” şi “Sistemul filogenetic”. Culcarea la 10, în camera caldă, după o baie cu cinci prosoape mari şi mici. Mulţumesc lui Dumnezeu că până acum mi-a purtat de grijă şi m-a învrednicit de acest drum. Interpretul meu a dat telegramă la Bucureşti, lui Nicu, despre sosirea mea aici.
27 februarie, Pekin
M-am odihnit bine. Însoţit de Huan, secretarul interpret, mă prezint la Ambasadă, unde mă primeşte d-l secretar Başchiru, cu multă bunăvoinţă şi respect. Vorbind, intră ministrul nostru Rudenco. Facem apoi o plimbare prin oraş, în care, pe lângă vechile construcţii, ca palatele imperiale, sunt nenumărate construcţii moderne impunătoare şi o circulaţie intensă. Vizităm o interesantă cooperativă de cioplituri în piatră şi alta de cioplituri în lemn.
28 februarie, Pekin
Vizită la Institutul botanic al Academiei, care ocupă un complex de clădiri mai mari şi mai mici. Mă primeşte la poartă profesorul Chien, directorul Institutului, cu alţi doi profesori şi mai mulţi cercetători. Se expune organizarea şi activitatea Institutului. Se lucrează extensiv şi intensiv cu alte trei filiale, în total 300 de persoane, dintre care 20 de profesori şi cercetători şi 80 de tineri candidaţi. Au cinci secţii:
a) Clasificarea şi geobotanica (scopul: să editeze o Floră; condusă de profesorul Chien – geobotanist).
b) Fitoecologia (şi cartare), condusă de profesorul Ho (botanist).
c) Morfologie, citologie (studiază morfologia polenului plantelor din China) – condusă de profesorul Wang.
d) Resursele materiale ale lumii plantelor. În laboratoare mari se fac analize de materii prime.
e) Grădina botanică (Beijing), condusă de profesorul Yu-Te-Tsum.
Vizităm laboratoarele, biblioteca, mi se dau publicaţii. Se studiază intens. Institutul are trei filiale: la Nanjing, la Jiujiang (grădina Lushan) în provincia Jiangxi (distrusă în război şi refăcută de profesorul Chen) şi la Kunming (în munţii provinciei Junnan, renumită pentru bogăţia speciilor). Institutul botanic are numeroase publicaţii: Acta botanica Sinica, Acta phytotaxonomica, publicaţii anterioare eliberării, multe volume de profesorul Chen şi altele. Am vizitat herbarul de 500.000 de plante, păstrat în dulapuri simple de lemn. Au o imensă colecţie de fotografii mari de tipuri, făcute la Edinburg, Kew. În dulapuri se păstrează fructe, ramuri şi colecţia de Bambusee.
La despărţire ne cinstim reciproc cu câteva publicaţii. După masă vizităm cu Huan parcul Sun Yat-Sen – fosta grădină imperială. Mulţi Thuja orientalis, copaci bătrâni. Stânci diforme cu peşteri, tufe învelite în paie. Deosebit de interesantă o oranjerie cu copaci pitici, tăiaţi, închirciţi, dar bogat înfloriţi, ca Malus halliana. Alte plante: Clivia, Paeonia, Poinsettia, Rhododendron, Jasminum, Azaleea, Brassica oleracea L. var. acephala cu frunze creţe, mandarin cu fructe, Michelia frescata, Edgeworthia chrysan-tha, Prunus persica var. duplex, Camellia sinensis, Magnolia, Diervilla şi altele. În baltă Bambusee. Ieşind din parc vizităm un magazin mare cu trei etaje, bogat asortat cu mărfuri infinit de variate şi frumoase. Cumpăr numai hârtie de scrisori.
1 martie, Pekin
Dimineaţa, vizita grădinii botanice cu profesorul Yu, directorul grădinii şi secretarul Yen. Ajungem la grădină trecând cu maşina prin cartierul de instituţii universitare al Academiei Sinica. Copaci numeroşi: Pinus tabuliformis, Quercus serata, Pinus massoniana, Juniperus chinensis, Thuja orientalis, principalele specii din vechile parcuri imperiale. Această nouă grădină botanică are o suprafaţă de 500 de hectare. Secţiile principale ale grădinii sunt una pomologică şi alta geobotanică, reprezentând China de nord, clima regiunii Pekinului fiind aspră, nefavorabilă vegetaţiei mesofitice. Le-am sugerat să organizeze secţii istorico-culturale (vechile plante medicinale şi ornamentale), apoi un sistem filogenetic, secţii ecologice şi economice. Un rest de pădure naturală şi două vechi pagode completează favorabil grădina. Sunt 12 sere spaţioase, construite din lemn şi cuprind toate plantele utile din regiunile tropicale şi temperate.
Sera I. Plante decorative, printre care: Passiflora, Plumbago, Ficus religiosa, Lantana, Bougaenvillea etc.
Sera II. Plante suculente şi cactee: Echeveria, Neomamillaria, Opuntia, Zygocactus, Epiphyllum, Euphorbia milli etc.
Sera III. Plante textile: Bambusee, Boehmeria, Phormium tenax etc.
Sera IV. Plante tropicale (cu fructe): Coffea, Euphorbia longana, Litchi chinesis, Carica papaya, Mangifera indica, Cinnamonum camphora etc.
Sera V. Casa de Begonii: Begonia argentea punctata, Primula malacoides, Strelitzia, Bergenia etc.
Sera VI. Casa ornamentală: Bletilla hyacinthina, Beloperone guttata, Delonix regia, Coleus Blumei, Impatiens Sultani, Tecoma, Pelargonii variate etc.
Sera VII. Plante de cauciuc: Ficus indica, Hevea brasiliensis, Eucalyptus etc.
Sera VIII. Casa palmierilor şi alte plante tropicale: Cayanus cayan, Caryota, Rhapis, Acacia, Chloranthus spicatus, Livistona chinensis, Phoenix, Arenga etc.
Sera IX. Casa de propagare: Lavandula, Nepenthes, Kalanchoe verticillata etc.
Sera X. Casă rece cu geamuri de hârtie chineză (Broussonetia papyrifera): Citrus limonia, Citrus grandis, Citrus medica, Citrus reticulata etc.
Sera XI. Plante semirezistente: Gardenia, Pittosporum, Ilex cornuta, Cycas revoluta, Evonymus japonica – albo marginata, Hedera helix etc.
Sera XII. Conifere semirezistente: Juniperus chinesis, Podocarpus macrophylla maki, Cupressus funebris, Pinus hancei, Cunninghamia lanceolata, Chimonanthus praecox, Cephalotaxus drupacea etc.
După masă odihnă.
2 martie, Pekin
Azi, duminică, am vizitat un parc ciudat, Pei-Hai-Bihai – cu o pagodă mică, cu acoperiş, pereţi, streşini şi uşi pitoreşti. Roşul, cobaltul şi verdele predomină, la poartă motivul dragonului. Tot parcul e presărat cu pietre strâmbe, tuf de calcar găurit, trepte rustice neregulate, cioplite. Statui de lei ce rânjesc. La poarta de intrare tablouri cu zei mânioşi, înspăimântători. Spre seară o plimbare pe străzile din dosul hotelului. Pline de prăvălioare şi mici ateliere de reparaţii, în case joase cu olane pământii şi pretutindeni copii îmbujoraţi. Foarte curat cartierul. Vântul a bătut şi am cam răcit. Iată pentru ce se leagă chinezii la nas şi la gură!
3 martie, Pekin
Excursie la Institutul de cercetări forestiere, în apropierea noii grădini botanice, sub dealuri cu Thuja orientalis. Directorul Chen-Yung a studiat cu Sargent şi Cooper, alt cercetător cu Rehder, iar altul la Yale. Ei se ocupă cu genetica şi cu reîmpădurirea cu specii indigene, cea mai răspândită fiind Cunninghamia sinensis. Se cultivă şi Metasequoia.
În institut funcţionează opt profesori şi cercetători şi mulţi asistenţi. În nordul şi centrul Chinei tipurile forestiere se stabilesc după şcoala Sukacev, iar în sud, fiind alte tipuri, după şcoala Yan.
În China trăiesc 5.000 de specii lemnoase, după cartea ce mi-a dat-o directorul. Mi-au prezentat o colecţie de Bambusee, herbar pe provincii, herbar general, colecţii de seminţe în borcane, tabloul Chinei cu 11 provincii de copaci.
Drumul lung, ca şi statul în case neîncălzite, a contribuit la accentuarea tusei mele. Huan m-a dus la ora 4 la policlinică, în apropiere. Acolo, ca şi la noi, culoare cu bolnavi şi surori. Inscripţii chinezeşti şi ruseşti. Medicul m-a examinat la plămâni, inimă, tensiune şi la Roentgen şi a constatat că sunt... sănătos. Mi-a dat un sirop pentru tuse şi penicilină.
Pe mâine la ora 5 şi-a anunţat vizita la mine vicepreşedintele Academiei Sinice, Ciu-Ke-Cen. Pentru astă seară cei de la ambasadă au întrebat dacă nu doresc să asist la reprezentaţia de dansuri şi cântece mongole. Am răspuns că mă simt bolnav.
4 martie, Pekin
Am o răceală serioasă, aşa că m-am dus din nou la policlinică. M-au examinat în toate chipurile, prescriind injecţii de penicilină. Am arătat lista medicamentelor aduse de acasă, dar doctoriţa a declarat că nu sunt bune de nimic... Mi-au prescris Ipecacuana. La ora 5 am primit plăcuta vizită a vicepreşedintelui Academiei. Apoi am pregătit încă o conferinţă, ce mi-a cerut, pe când mă întorc la Pekin.
5 martie, Pekin
Dimineaţa vizită la policlinică pentru injecţia de penicilină, seara tot aşa. Am primit vizita consilierului de legaţie. Scriu scrisori, după ce am trecut pe la o farmacie, în vitrină cu dinţi de rinocer, ţest de broască ţestoasă, pietre roşii şi altele.
6 martie, în tren spre Nanjing
Dimineaţa, Pekinul e acoperit cu un strat subţire de zăpadă! Înainte de masă mai fac o vizită medicală. Temperatura sub 37°. Doctoriţa spune categoric că pot să călătoresc. Îmi fac bagajul şi iau masa în cameră. Las cărţile în camera lui Huan. La ora trei plecăm la gară. Băieţii de serviciu nu vor nicidecum să primească bacşiş. Le strâng mâna prieteneşte, pentru serviciul prompt şi grijuliu. Plec cu Huan cu expresul de Nanjing, care va face 26 de ore până la destinaţie. Ne instalăm într-un compartiment cu 4 bănci suprapuse, cu rânduieli pentru dormit. Mulţi călători în restul vagonului, patru copii îmbrăcaţi în roşu. Peisajul întâi de mahala, apoi loes cu ogoare inegal nivelate. Seara sosim la Tientsin, oraş foarte mare, modernisim, industrial. Cina în vagon: ouă, ceai, cafea, limonadă.
7 martie, în tren spre Nanjing
Noaptea, mirare, am dormit. Dimineaţa intră o persoană neagră, se culcă, nu poţi şti dacă e bărbat sau femeie. Călătorim spre sud, traversând marea câmpie chineză, cu teren de loes cultivat în parcele mici. Sate cu case îngrămădite. Pietrele sunt adunate şi clădite în terase. Gunoiul e transportat cu vaci. Grâul de toamnă e frumos. Sunt şi suprafeţe mai mari, colectivizate. În cimitire, morminte conice, străjuite de Thuja orientalis. Multe puţuri cu roţi învârtite de câte patru oameni. Persoana care a intrat în zori s-a sculat la 8, e bărbat şi încă fioros la înfăţişare, mongol sadea. Sute de tineri se văd cărând pământ cu cobiliţe, pentru un dig nou de cale ferată. Trecem peste vechiul curs al Hoanghongului. Într-o comună, o veche biserică mare cu cruce. Iarăşi câmpuri, roş-cate, galbene, brune, cu mici moviliţe. Se lucrează la nivelarea terenului. Trecem peste un mare râu îndiguit. Încep să apară dealuri pietroase denudate şi sate construite din piatră. Se văd mai mulţi stâlpi electrici decât copaci. Nu se văd animale la gospodării, nici porci nici păsări, doar câteva văcuţe. Pe la ora 13 apar întinderi imense, colectivizate. Satele au case din cărămizi sau chirpici. Lângă un lac am văzut un porc şi 5 gâşte. Un mare centru de pluguri, tractoare şi alte maşini agricole. Nenumărate eleştee şi meandre secate. Lângă apă, bambuşi şi o pepinieră de mici conifere. Spre apus, munţi înalţi, pleşuvi, numai local cu conifere. Tot câmpul e ca o grădină de zarzavat.
7 martie, Nanjing
Am parcurs 1127 km – de la Pekin. Un spectacol grandios ne oferă fluviul Yangtze Kiang, murdar, cu valuri peste care trebuie să trecem. Întregul tren este împins pe un bac, în trei rânduri de vagoane şi plutim 20 de minute, apoi manevre ca să se reconstituie trenul şi să intrăm în gara joasă a Nanjingului la 5,30. Ne întâmpină profesorul Renkwa Shan, subdirectorul grădinii botanice din Nanjing. În gară, plante decorative: varză creaţă cu frunze galbene, roşii, verzi; Evonymus japonica, Juniperus, Prunus triloba. În fine, înfloresc. Ţinem o mică consfătuire la hotel, pentru adaptarea programului la gripa care îmi dă încă febră 37,5°. Profesorul Renkwa Shan a studiat în California în 1947-1948, a cunoscut pe botanistul Clements. Vorbim englezeşte. Mă culc devreme, după ce m-a examinat un medic de spital negricios, care mi-a recomandat două zile de odihnă într-un spital.
8 martie, Nanjing
Am dormit bine. Timp rece. La 10,30 mergem cu maşina cu mica infirmieră a hotelului la spitalul elitei, o clădire mare la care se fac reparaţii, toate schelele fiind din bârne de bambus. Mă instalez într-o cameră luminoasă, dar rece ca un gheţar. Se aduc imediat două radiatoare electrice, apoi vin trei medici. Mă examinează temeinic şi, negăsind nimic rău, îmi prescriu odihnă, câteva injecţii şi drajeuri. Temperatura 37°. În pat mi-am pus un termofor de cauciuc. Mă prefac că mă sperii, infirmierele râd. E bine venită această odihnă, după obositoarea călătorie cu trenul. Stând în pat, scriu scrisoare acasă. După o masă bună adusă de la hotel, vine botanistul Shan cu un buchet mare de flori: Hippeastrum, Chrysanthemum, Pelargonium zonale, Asparagus plumosus. Discutăm istoria grădinii lor botanice. De patru ani se căznesc. Îi arăt planul grădinii noastre din Cluj şi insist asupra sistemului filogenetic, a secţiei ecologice, geobotanice şi a unei grădini istorice populare, un “Pentsa-o” de acum 2.000 de ani. Îmi cere sfaturi pentru o “grădină botanică naţională”.
Urmăresc viaţa din clinică. Îmi tot măsoară temperatura, deşi e mai mult sub 37°. Mă înţeleg “chinezeşte” cu surorile. Seara, culcare la ora 9, noaptea, nesfârşit de lungă. De două ori vin şi-mi dau doctorii, iar din când în când deschid uşa să vadă cum dorm. Medicamentele le iau cu limonadă foarte plăcută.
9 martie, Nanjing
Târziu mi-am dat seama că e duminică. Scriu vreo 6 cărţi poştale ce consumă aproape toată suma ce mi se dă. La telefoane şi telegrame nici nu mă pot gândi. Fac un raport la serviciul Relaţiilor cu străinătatea, cerându-le cărţi (Flora R.P.R. şi monografiile Săvulescu) pentru distribuire când mă întorc la Pekin. Cer să intervină la Academia U.R.S.S., să mă invite la Leningrad, plătind drumul Moscova-Leningrad şi retur cu avionul, pe la 4-7 mai. Sunt de 12 zile în China!
Spre seară, după ce m-am sculat încălzit din pat, am avut 37,4°, dar fără obişnuitele dureri de cap. Mai am de terminat cele două conferinţe.
10 martie, Nanjing
Vizită profesorul Shan, pentru stabilirea programului. Întâi îi vorbesc despre profesorul Victor Pop, zoolog din Cluj, specialist în Oligochaete (râme), din partea căruia îi dau o scrisoare pentru profesorul Chen Ji (zoolog la Universitatea din Nanjing). Asistentul care-l însoţeşte pe profesorul Shan a adus un aparat de fotografiat cu care ne-a fotografiat în cameră. Pe la 11 a plecat botanistul şi m-am odihnit, simţindu-mă obosit de atâta ciocănit prin spital. La 12 mă deştept, primesc pe reprezentantul personalului hotelului cu un buchet de flori: Calla, Pelargonium malacoides, Cinerarii şi Asparagus, – urându-mi sănătate şi grabnică întoarcere la ei. Ce amabilitate! Masa servită la ora 1: supă, ouă fierte moi, carne de porc cu castraveţi şi lapte acru, mere. În timpul mesei se aude tam-tam în strada largă din stânga spitalului. Văd din verandă cum defilează mulţime de tineri, cu steaguri colorate de hârtie, cu pancarte şi păpuşi înzorzonate, bătând ritmic tobele şi sunând din clopoţei. Huan îmi spune că e pentru depăşirea planului de muncă şi îndemn pentru a merge la ţară la muncile agricole. După masă vine profesorul Shan cu un asistent şi mergem cu maşina la o mare expoziţie de pictură veche de 4-5 secole, la muzeul de artă. În sala decorată cu flori sunt tablouri de o fineţe neîntrecută. Picturi lungi, înguste, răsucite pe lemne, la capete. Picturi minunate cu natură şi motive de flori şi animale, chei, stânci pitoreşti. O lebădă atacată de un vultur în zbor este impresionantă: vezi spaima de moarte a lebedei şi triumful hain al vulturului. Un tablou cu varietăţi de crizanteme, altele cu lacuri şi chioşcuri. Cele cu teme mitologice sunt de neînţeles pentru mine. În sala de jos vizităm o expoziţie de industrie casnică a provinciei. Statuete, figurine complexe – colorate. Ţesături grozave, colorate, cu peisagii, variate obiecte, flori din jad pe un paravan cu patru aripi, statuete din fildeş, lemn, mici de tot. Ceramică colorată. Pictură pe mătase, extraordinară: zeci de fluturi şi alte insecte. Apoi, imitaţii de flori din Tetrapanax papyrifera. Instrumente muzicale, jucării. Păcat că e rece în toate sălile. În piaţă vedem monumentul lui Sun Yat-Sen, primul preşedinte al Chinei4, în lemn colorat, stil chinezesc. De aici pleacă patru bulevarde largi, cu case şi mari şi hurube, cu prăvălioare cu de toate. Foarte mulţi comercianţi ambulanţi. Ordine şi curăţenie de admirat. Trece pe lângă noi convoiul de manifestanţi.
Întors la spital, cinez şi mă culc puţin obosit.
11 martie, Nanjing
Timp ploios. La 11 mă instalez în hotelul foarte elegant. Totul e lustruit. Camera mea e foarte spaţioasă, cu baie. După masă, la 3, vizită la grădina botanică nouă a Academiei Sinica. Are suprafaţa de 200 ha, 1/5 cultivată. Secţii: morfologie şi taxonomie, geobotanică şi ecologie, plante utile, pepiniere şi plante de păşuni şi fâneţe. Serele, ce ocupă o suprafaţă de 800 mp, sunt bogate în plante tropicale. Cacteele sunt grupate în seră ca o mică grădină mexicană. Citruse sunt multe de tot, în vase largi de lut. După scurta plimbare prin grădină, de unde am văzut şi fondul impresionant al munţilor înalţi, împăduriţi de 40 de ani cu Pinus massoniana, ne-am întors la Institutul botanic, unde abia poţi umbla pe coridoare de gazetele de perete şi afişe care atârnă pe pereţi. Este îndemn contra risipei şi pentru restructurarea ideologiei tuturor. Intrăm într-o sală mare arhiplină cu botanişti, tehnicieni, grădinari. Mă primesc cu aplauze furtunoase. Îndată începe proiectarea filmelor mele cu grădina botanică din Cluj. Au un aparat de proiecţie uriaş, proprietatea Academiei. Totul a fost foarte reuşit. Eu explicam englezeşte şi directorul traducea în chineză. Uneori interveneam prin interpretul pentru franceză sau spuneam nemţeşte lui Sen Pen Huang şi el traducea. Totul i-a încântat, mai ales bazinele cu apă, sera cu Victoria regia şi cu Nepenthes, ceea ce ei nu au. La urmă mi-a mulţumit directorul, căruia i-am repetat observaţiile mele: cât mai multă apă, filogenia în sistem, grupe-asociaţii ecologice în grădina geobotanică şi un grup istorico-cultural cu plantele unui vechi “Pentsa-o”. Au primit cu bucurie sugestiile mele. Ne-am fotografiat. Era spre seară când am plecat cu maşina. Am trecut pe aleea cu dihăniile de piatră ce păzesc mormântul unui împărat Ming. Întoarcerea prin poarta zidului grozav de înalt al cetăţii-oraş. Pe marginea bulevardului întind nămolul scos din bălţi şi pârâu, ce miroase foarte rău. Îl duc ca îngrăşământ natural la câmp. Câteva clădiri monumentale, muzee, şcoli, spitale, apoi seria nesfârşită de mici prăvălii cu inscripţii colorate, pitoreşti. Meşteşugari şi negustori ambulanţi pe străzi. Transportul greu se face de către oameni înhămaţi la furgoane. Rarisim câte un camion, autobuse multe, puţin aglomerate. Ricşe multe, cu persoane şi mărfuri. Taxiurile, cele mai multe aşteaptă degeaba clienţi. Destul de multe biciclete şi nenumăraţi copii şi tineri pe străzi, în faţa prăvălioarelor. Sunt câteva magazine de stat mari, dar cu vitrine nu prea încărcate. Ne înapoiem la hotel. Termin scrisoarea pentru Turi, ce-o trimit la copii, la Timişoara, fiind ea acolo. Mă culc cu somnifer.
12 martie, Nanjing
Dimineaţa, vizită la Facultatea de Biologie a Universităţii din Nanjing, la profesorul Chiung-Hsin, la catedra de geobotanică şi fitogeografie şi ecologie. Tânărul profesor a fost pe la patru universităţi în Statele Unite. Cunoaşte pe profesorul Cowles, Fuller şi alţii. Vorbim mult despre metode de cercetare a vegetaţiei şi eu îmi exprim cunoştinţele şi vederile. El le aprobă întru totul. Spune că însuşi Sukacev s-a convins că pentru China de Sud nu sunt valabile principiile lui, căci o asociaţie se găseşte uneori în vârf de munte, alteori la şes. Uneori, pe loes, altădată pe laterit roşu. Indicatoarele au dat greş. Profesorul se oferă să mă însoţească mâine în excursia la monumente, dacă e timp frumos. Venind acasă, primesc o invitare de la o asociaţie de femei pentru sărbătorirea post festum a zilei femeii (8 martie). Vom coborî, după cină, în sala mare a hotelului.
În timpul cinei, altă surpriză: o telegramă cifrată de la Pekin pentru mine. Huan se duce jos şi descifrează telegrama. Este de la vicepreşedintele Academiei Cin-Ke-Cen, care, aflând că m-am îmbolnăvit, îmi doreşte însănătoşire grabnică.
13 martie, Nanjing
Serata de ieri a fost interesantă. Organizată de soţiile funcţionarilor superiori. În mijlocul sălii se dansa vals. La mese stăteau chinezi şi mulţi sovietici. Eu am stat la masă cu trei sovietici, cărora le-am spus toate cuvintele ruseşti pe care le ştiam, iar cu unul dintre ei am vorbit nemţeşte. Pe la 8,30 a avut loc o producţie drăguţă de copii. Un băiat şi o fetiţă au venit să lucreze grădina, dar au adormit. A apărut zâna apelor, apoi şase cocostârci (cu mască pe cap) şi şase căprioare (tot aşa) care au dansat. S-au deşteptat şi copiii şi au dansat cu toţii. Un băiat de 10-11 ani a cântat melodii dulcege, foarte frumos, la un instrument cu gât lung şi cutie de rezonanţă rotundă. Apoi s-a dansat iarăşi şi eu m-am retras cu secretarul meu care dansase foarte mult. În cursul dimineţii de azi am făcut excursie la monumente cu cei doi botanişti. Vizita la monumentul lui Sun Yat-Sen, într-o piaţă. Până acolo, de-a lungul şoselei, Platanus orientalis. Peste tot se văd: Cedrus deodara, Pinus Thumbergia, Juniperus chinensis. La mormânt sunt scări imense, acoperişuri de cobalt. La un templu: Liquidambar formosana, Quercus varifolia, Lindera communis, Fermiana simplex, Quercus glandulifera, piersici în floare. Vegetaţie seminaturală. Facem prima ierborizare în pădure. Pe zidul templului vechi, Trachelospermum jasminoides şi ferigi. Dincolo de un templu sumbru, gol, urmează mormintele eliberatorilor şi apoi pagoda. Valea e populată de Bambusee, mai ales Phyllostachys aurea, şi de Firmiana simplex. În apropierea pagodei e o mare ceainărie, deschisă. Ne întoarcem prin poarta veche a zidului gigantic, la muzeul de istorie. Vizităm săli preistorice, săli cu primele tipărituri, săli cu ţesături. Interesante, îndeosebi, sunt cele mai vechi scrieri pe os. Cu botaniştii însoţitori discutăm metoda ridicărilor fitosociologice. La bibliotecă am văzut absolut toate publicaţiile din lume, ţinute la zi, ceea ce nu se pomeneşte în România! Seara, sunt invitat la cină cu botaniştii locali, aici în hotel. Prima masă chinezească, 24 de feluri, ultimul fel: animale, fructe, flori din aluat colorat. S-a toastat cu interpret pentru franceză. La ora 9 am terminat această prea plăcută cină şi întâlnire.
14 martie, în tren spre Shanghai
Dimineaţa, vizită la Institutul de Agronomie, care are 6 secţii cu 7 specializări. În ţară au 3 institute forestiere. Văd Herbarul mycologic, monografii, cercetări asupra indicatorilor şi buruienilor. Din colecţia mycologică lipsesc lucrările profesorului Săvulescu, pe care le laud. Herbarul local e mic, dar interesant. Seminţele sunt în plicuri de celuloid, ataşate plantelor respective (se văd fără a deschide plicul). Profesorul Li îmi dă o broşură cu buruienile locale, în chinezeşte. El mă întovărăşeşte afară de zidul oraşului, la parcul lacurilor. Vânt turbat, iar mă simt gripat! Ne întoarcem la hotel să mă odihnesc, să pot pleca la ora 2 la Shanghai. Pleacă cu mine şi profesorul Shan, de la Institutul botanic. Despărţire duioasă de profesorul Chung-Hsin-Ching, care mi-a dat pentru nepoţi daruri şi o cutie cu timbre.
Din tren se văd câmpuri cultivate foarte îngrijite, fâşii înguste de grâu, cu borduri largi între ele. Nenumărate canale largi brăzdează câmpia. Culturi de Vicia faba şi multă rapiţă în floare. Casele mai adesea din chirpici, strâns unite. Se văd şi câteva gospodării mai largi, dar neîngrădite şi fără grajduri. Mulţime de oa-meni pe câmp, la muncă: nivelează pantele, răzoarele, cărând pământul cu cobiliţa. Profesorul Shan spune că sunt colectivişti. Mulţi pionieri plantează pomi, alţii plivesc. Pe aici nu se văd morminte răsfirate pe câmp, ca în nord. Apropiindu-ne de Shanghai se văd morminte cu câte un grup de Thuja, rar şi Morus alba. Pe lângă ape sunt mai multe sălcii. Numeroase gropi cu marginea lată, în care se adună fecale de animale şi umane pentru îngrăşăminte. Rar de tot se văd bivoli şi deloc porci sau păsări. În depărtare, pe vârfuri de dealuri ţuguiate, sunt ruine de pagode, unde au fost centre urbane. Nu se văd conace boiereşti. Ei locuiau în oraşe şi exploatau ţărănimea. Sosim la Shanghai la 7 seara. Ne aşteaptă trei delegaţi de la Academia Sinica.
15 martie, Shanghai
Voi sta 5 zile în Shanghai. Locuiesc la un hotel cu 700 de camere. Am salon, dormitor, garderobă, baie. Am dormit bine, deşi tuşesc după vântul de ieri de la Nanjing. Afară e rece şi ceaţă, plouă. Se aud vapoarele mari care ancorează într-un afluent al lui Yangtze. Înainte de masă vine profesorul Shan şi împărţim timbrele româneşti pentru copiii lui Shan, ai lui Cheng şi ai lui Huang. Un alt necaz ce mă paşte este că nu am apetit. Spre pildă azi la amiază n-am putut mânca decât o supă – consommé de legume, un picior straşnic de pui cu smântână, compot de ananas cu frişcă, cafea neagră, pâine, o madarină, un măr. N-am apetit şi pace! Am băut şi o bere.
Cu profesorul Shan stabilim programul pentru 5 zile. O plimbare de 2 ore şi jumătate cu maşina prin oraşul cu 7 milioane de locuitori ne-a arătat ce modernisim e oraşul celor 4 vechi concesiuni. Bildinguri, palate, dar printre ele şi străzi cu vechi case de lemn, cu inscripţii chinezeşti, magazine mici. Şi aici tracţiune umană: ricşe, dar şi multe autobuse şi tramvaie. Este impresionantă circulaţia vapoarelor mici şi mari pe acest ram grozav al lui Jangtzekiang. Se văd şi multe jonci, cu “pânze” mari din rogojini. Dar acţionează şi vâsle la care trag mulţi oameni. Vântul rece mi-a afectat gâtul. Acasă m-am speriat, având temperatura de 37,3°. Discuţii cu profesorul Shan în legătură cu revistele lor botanice. Apare Acta phytotaxonomica Sinica. Cinez singur, o papară foarte bună, în salonul meu.
16 martie, Shanghai
E duminică, şcolile sunt închise, dar magazinele deschise. Vizităm, la ora 10, Casa de cultură a poporului, unde ne primeşte un delegat tânăr, prietenos, care ştie numai chineză. E cam rece, geamuri des-chise peste tot. Vizionăm, la etajul I, istoria partidului chinez în fotografii. La alt etaj e biblioteca, lume multă: muncitori, studenţi, elevi. În fundul sălii se joacă ping-pong la trei mese. Apoi jocuri de cărţi, table, şah şi altele. La alt etaj e sală de reprezentaţii. Ascultăm un trio şi apoi melodii dulcege ca de baladă sau povestire care te pune pe gânduri, cântate de două doamne şi doi domni, la ţiteră şi flaut. Se zice că au şi pian, dar le lipseşte gustul pentru acest instrument. La parter e o expoziţie mare de programe de economii particulare şi publice, naturale, căci ei ştiu că sunt săraci, deşi, spune Chen, s-a ridicat mult standardul de viaţă al muncitorilor, după eliberare. Te impresionează comportarea serioasă pe stradă atât a celor mari, cât şi a copiilor. Se adună în jurul maşinii noastre. Le curge nasul la cei mici, dar sunt deosebit de drăguţi. De aici am plecat în inima vechiului oraş, prin bulevarde minunate, la o pagodă, în jurul căreia s-a dezvoltat piaţa cu magazine de stat, dar mai ales magazine şi chichineţe particulare, unde se vând de toate pentru popor. Pagoda străveche este mică, cu porţi şi stâlpi colosali. Cum intri, te sperie figuri de zei războinici, uriaşi. În mijloc tronează zeul oraşului. Se aprind lumânări de ceară. În dos e statuia unui general (mort în războiul opiului), înconjurat de alte statui. Urmează o curte interioară cu lac şi grădină chinezească, cu multe pietre strâmbe, găurite, semănând şi cu animale. Străjuiesc doi copaci mari de Eriobotrya japonica, încolo Evonimus pururi verde şi Sophora plângătoare. De acolo am trecut peste poduri în zigzag, peste un lac între clădiri şi am ajuns din nou în piaţa populară. Aici, un bătrân vindea trei feluri de şerpi, tritoni, broaşte, mormoloci, broaşte ţestoase. Anumite organe ale acestora se folosesc în medicina populară. Am mai văzut şobolani morţi, alături de cârlige de prins pe care le vindeau. Vegetale felurite, mai ales mandarine şi multe soiuri de mere. După altă raită prin oraş, în vânt rece, de pe chei am plecat acasă, constatând că am 37,2°. După un prânz duminical, m-am odihnit. Spre seară a venit profesorul Shan, cu care am discutat chestia grădinii lui botanice din Nanjing. Vrea să introducă şi el filogenia în secţia sistematică şi asociaţii vegetale în secţia geobotanică.
17 martie, Shanghai
Azi, conform programului, am vizitat Institutul de fiziologie vegetală al Academiei Sinica. E o clădire cu 3 etaje, cuprinzând multe laboratoare chimice-teh-nice şi de fiziologie. La poartă m-a primit profesorul Loo Toung Lo şi vicedirectorul prof. dr. Jin Hun Chang. Primul a studiat în Japonia, al doilea vorbeşte bine engleza. Bineînţeles, am cunoscut pe toţi cercetătorii: 5 cercetători şefi de secţie, 7 cercetători principali, 18 asistenţi, 42 preparatori, 15 tehnicieni, 29 asistenţi-tehnicieni, 29 administratori. În total 232 de persoane! Localul e strâmt, camere mici pline cu aparate, coridoarele tot cu aparate şi cu o pădure de afişe. Am vizitat toate laboratoarele şi serele experimentale. Serele sunt puţin încălzite, în afară de sera cu Hevea şi Carica papaya. Se fac cercetări asupra plantelor de sărături. Apoi, se experimentează culturi de grâu, orez şi altele, în apă şi diferite soluţii. Discutăm despre cercetările fitocenologice (tot englezeşte). Le recomand metoda floristică. Am vorbit de multe, de profesorul Grinţescu în legătură cu cercetările asupra algei Chlorella, despre circulaţia sevei şi grefele lui Popescu, de cercetările polinologice ale lui Emil Pop, de cercetările ecologice ale lui Bujoreau. I-au interesat multe. Ne întoarcem acasă, după masă odihnă. La ora 4, vizită la spitalul principal, pentru controlul de liniştire. N-am mai văzut un spital atât de luxos, cu holuri imense în marmură, birouri de primire şi ale medicilor, puse la punct. Extraordinar! Un medic serios mă examinează şi nu-mi găseşte nici o meteahnă. Şi la Roentgen e “all right”. Mi-a făcut şi cardiogramă. Am plecat liniştiţi, atât Huan, cât şi eu. În drum mi-a cumpărat Huan cu doi yeni un clasor cu timbre noi. Am mai dat o raită prin oraş, observând şi alte aspecte. Am văzut un turn cu cruce şi impozanta clădire – casa prieteniei sovieto-chineze – cu un turn subţire şi înalt.
18 martie, Shanghai
Vizităm la est de oraş Universitatea “Fu Tan”, cu clădiri separate pentru facultăţi, cu vechime de 52 de ani. Facultatea de Biologie are 6 discipline: botanică, zoologie, fiziologie vegetală, fiziologie animală, genetică, antropologie. Sunt organizate pe baza învăţământului rus, cu rectificări. Universitatea mai cuprinde o casă de reuniune, biblioteca centrală, casa pentru profesori, cămine studenţeşti (cam 6.000 de studenţi). Din România a fost aici profesorul Vrînceanu. Botaniştilor profesor Wang, profesor Ping Shan Hsu voi cere să li se trimită monografiile lui Săvulescu. Trecând spre un parc am văzut multe blocuri uriaşe – locuinţe pentru muncitori. În parc încep să înflorească magnoliile. Se cultivă varza decorativă, Viola altaia, Jucca filamentosa, camelii cu flori roşii superbe, Forsythia, Jasminum. Vedem monumentul poetului patriot Lu-Sin (1881-1936) şi profesor la Pekin, care a scris împotriva tuturor exploatatorilor. Monument frumos, poetul şade pe un scaun împletit. Plecăm acasă, fiind vânt, iar după masă, la 4, mergem la cel mai are magazin, cu 4 etaje. Găsesc şah chine-zesc, tuş, creioane şi multe mărunţişuri. Intrăm şi în prăvălii de vegetale, unde predomină mandarinele şi trestia de zahăr. Pe o stradă se vând plante pentru plantat, cu bulbi etc.: Narcisus tazzeta, multe Chrysanthemum, Cineraria, Jasminum, Prunus triloba (lipsesc Hyacinthus, Convalaria). Trecem pe pod peste braţul râului plin de bărci mari de transport. Bărbaţii (câte 2-3) transportă poverile în care cu două roţi de cauciuc: şine de fier, lemne, cărămizi. Cărucioarele ricşă poartă alte mărfuri şi persoane. Ne fotografiem la debarcader, unde sunt grupuri mari de Trachycarpus excelsa, care suferă aici. Traversăm iarăşi în maşină oraşul în lung şi în lat. Sunt multe reclame luminoase frumoase. În stradă lucrează meşteşugarii şi vânzătorii. Mişună copii. Rufele, la etaj, sunt întinse la uscat de la balcon la balcon. Seara mă culc la 9, dar adorm greu, cu gândul la cei de acasă.
19 martie, Shanghai
La 9,30 dimineaţa, plecăm cu maşina pentru a vizita noul cartier muncitoresc. Sosim în cartierul construit în 1952, alcătuit din case cu un singur etaj şi foarte multe blocuri. Ne oprim la grădiniţa de copii, unde ne aşteaptă o educatoare. În parc, sute de copii se joacă în nisip, se dau în leagăn etc. Le împart bomboane în plicuri, se strâng în jurul meu şi spun “bunicu’ e bun” în limba lor. Într-o casă urcăm la etaj, unde sunt 3 locuinţe mici pentru 3 familii: una cu 4 copii, celelalte cu câte 2 copii. Intrăm într-o cameră mică ce nu se poate încălzi; are un pat lat cu plapume împăturate, fotografii pe pereţi. În altă cameră un bătrân. În altă locuinţă, constând dintr-o cameră mică, au radio. Bucătăria e pentru 3 familii. Fiecare femeie are câte o sobiţă portativă, încălzită cu cărbuni (brichete) şi bucăţele de lemn. Gătesc peşte, ceva carne şi tulpini de trestie de zahăr. Copiii sunt bucuroşi de bomboane, la toţi le curge nasul. Vizităm apoi magazinul universal al cartierului, bine asortat, apoi casa de cultură. Cartierul are un mare spital cu două etaje, cu 200 de paturi. Toţi sunt mulţumiţi că locuiesc în condiţii civilizate, nu în case de chirpici, ca înainte. Străzile sunt curate, lumea scuipă în vase acoperite, nu ca la noi! Vizităm apoi căminul de zi patronat de văduva primului preşedinte Sun Yat-Sen, instalat într-o vilă mare. Ne primeşte o directoare voinică. Sunt vreo 200 de copii, în clase, după vârstă, şi prin grădină. Sunt foarte prietenoşi, mă iau de mână câte 2, 4-6 şi mai mulţi ca să-mi arate clasa, desenele lor şi alte isprăvi. Noroc că am venit cu buzunarele pline cu bomboane. Un grup de copii cântă, alţii se spală pentru masă, alţii sunt deja la masă. Căminul e foarte bine înzestrat, sunt camere cu multe paturi pentru odihna copiilor. Venind acasă mă aşteaptă un deosebit eveniment: prima scrisoare de la Turi, scrisă în 7 martie. O citesc cu nespusă bucurie, am ajuns după 20 de zile în contact cu ai mei!
La ora patru ieşim din nou la o librărie, unde văd multe cărţi de literatură în mai multe limbi (şi manuale româneşti). La un anticariat găsesc “Pensa-o” în trei volume pentru 35 de yeni. Regret că n-am bani. Trecem iarăşi la magazinul mare şi cumpăr şahuri chinezeşti şi bibelouri pentru nepoţi.
20 martie, Hanceu
Noaptea m-am visat acasă. În cursul dimineţii am vizitat muzeul de istorie şi artă. Foarte bogat. Am vizitat apoi casa în care a locuit Sun Yat-Sen şi am semnat în cartea vizitatorilor. Pe urmă am văzut cea mai mare biserică din Shanghai, în stil gotic. Alături, fosta reşedinţă a călugărilor iezuiţi. Nici ţipenie de om. La hotel pregătim bagajele pentru a pleca la ora 2 la Hanceu5. La gară au venit doi tineri de la Academie şi profesorul Han, care mi-a dat o florulă a Hanceului, iar eu i-am dat “arborele filogenetic” şi l-am invitat să vină în România. Drumul de la Shanghai duce întâi prin suburbii supraaglomerate, apoi trece prin câmpia cu ferme, sate, canale nenumărate, în întregime cultivate, ca o grădină. Se cultivă bob, rapiţă, grâu, Bambusee, ici-colo şi sălcii. Terenul e împărţit în fâşii înguste, prin şanţuri. Oamenii cară pământ şi îngrăşăminte cu cobiliţe. Rar se vede câte o pagodă cu multe etaje, pe câte o colină. Am văzut şi două biserici cu cruci. Mai departe, terenul tot mai mult acoperit cu pomişori neînfloriţi. Apoi iarăşi culturi de rapiţă, grâu şi orezării. Terase pe care muncitorii împrăştie îngrăşământ natural. Se văd case ţărăneşti mai mari, acoperite cu paie sau olane. E întuneric, la ora 7 când ajungem la Hanceu, “raiul chinezesc”, după 4 ore de drum. La gară ne primeşte profesorul Chang Shas Yas de la grădina botanică şi o tânără din partea Academiei. Trecem cu maşina prin oraşul slab luminat, cu caracter chinezesc, pe o alee infinită, cu poduri peste lac, pe lângă o biserică cu crucea luminată electric, până la hotelul elegant. Am iarăşi apartament cu tot confortul modern. Picturi minunate pretutindeni. După cină discutăm şi stabilim programul pentru 6 zile: îndrumări botanice, conferinţa mea cu proiecţii, vizitarea plantaţiilor de ceai, a vestitelor ţesătorii. Vom putea începe ierborizarea pe teren.
21 martie, Hanceu
La Shanghai, la un anticariat, neavând 20 de yeni, n-am putut cumpăra un atlas de “materii medicale”. Dar ieri (a doua zi) l-am primit din partea Academiei Sinica!
Ce privelişte dimineaţa (de la hotel) asupra parcului cu lac, cu copaci înverziţi şi înfloriţi! În cursul dimineţii vizita grădinii botanice municipale, înfiinţată în 1955 – cu suprafaţa de 260 ha. Mă primesc profesorul Tan Peh Ji (de fiziologie vegetală), care vorbeşte bine engleza şi profesorul ecologist Chang Shas Yas, care nu prea ştie englezeşte, dar cunoaşte bine plantele. Directorul e plecat la Pekin. Scopul principal al grădinii sunt culturile economice şi ornamentale, fiind în legătură cu împădurirea naţională şi apoi cercetările ştiinţifice. Cuprinde mai multe sectoare:
I. Ornamental, 58 ha.
Rhododendron, Ligustrum, Camelia, Morus, Magnolia, Prunus mume (200 copaci bătrâni), cireşi şi altele. Splendide colecţii de camelii roşii şi albe şi magnolii.
II. Arboretul, 84 ha, cu copaci ai Chinei de răsărit, pe baze ecologice:
Pinus massoniana, Podocarpus, Cedrus Deodara, Cephalotaxus, Metasequoia leptostro-boides, Liriodendron chinensis, Prunus persica, Cunninghamia lanceolata, Aucuba japonica, Myrica rubra. Am făcut ridicări fitocenologice.
III. Sector taxonomic, 13 ha (pentru studenţi).
Colecţia de Bambusee ocupă 15 ha.
IV. Sector economic, 20 ha.
Legume, plante uleioase industriale.
V. Pepiniera, 12 ha.
Grădinarii scot copaci pentru mutare şi aranjează pământul cu multă artă. Cameliile sunt acoperite iarna, se înfăşoară trunchiul. Acum, când înfloresc, se dezleagă. Dealurile din fund sunt împădurite, e o panoramă încântătoare. Pepinierele gem de sute de mii de arboraşi feluriţi. Activitate febrilă. Încolo, bălţi şi culturi de orez. Plantele ce-am colectat le vor prepara aici. Botaniştii, după ce mi-au expus planul grădinii, mi-au cerut sfaturi, sugestii. Le-am arătat în mod deosebit importanţa sistemului filogenetic şi le-am dat şi o schiţă. Nu ştiau cum să-mi mulţumească. După masă, plimbare pe jos pe chei, unde sunt vechi restaurante pitoreşti. Intrăm într-o curte cu camelii şi Cryptomeria japonica, urcând spre pavilioane. Un pavilion este “Societatea de imprimat” cu faimoasa “Enciclopedie chineză” tipărită în 1725, în 10.000 de volume (fiecare circa 100 de pagini). Mai departe e muzeul şi ceainării. Curţile sunt pline cu camelii înflorite, diferite Gimnosperme, magnolii şi multe altele. Sezonul de vilegiatură n-a început încă. Bărcile aşteaptă.
22 martie, Hanceu
Vizităm templul lui Li Jin. Trecem printr-o peşteră plină cu idoli. Apoi alte două temple impunătoare cu statuile lui Budha din Lotos şi învăţăceii săi. Tre-cem prin grădina botanică, la un lac cu mulţi peşti roşii şi negri. După masă vizităm, în vecinătatea hotelului, în grădina unui templu, expoziţia de flori organizată de Societatea de horticultură, în mai multe pavilioane: zeci de varietăţi de camelii, brazi pitici în vase, Acer cu frunze roşii, Orhidee de pământ, cu Selaginella, Wistaria pitică, felurite Azalee, Begonii, Paeonii, Cyclamene, minunate Cinerarii (cu flori foarte mari), Cactee variate, Tropaeolum dublu, crizanteme, Tage-tes (cu flori mari galbene), Fuchsia, Hibiscus, Rosa sinensis. În grădină, copaci bătrâni de Cinnamonum camphora şi rondouri cu pietre fantastice, găurite, roase. Mormintele sunt străjuite de statui de piatră.
23 martie, Hanceu
Vizităm muzeul de ştiinţe naturale. Conţine numeroase planşe, printre care şi evoluţia regnului vegetal. Plantele sub sticlă sunt decolorate. Mai interesante sunt planşele cu fluturi de mătase şi viermi intestinali (principala plagă a regiunii). În spatele muzeului am vizitat o mică grădină zoologică, cu tigri, pantere, lupi şi altele. Mulţi vizitatori. În continuare am vizitat un muzeu arheologic-istoric, interesant. Ni s-a arătat chinezăria cu vasul de aramă, care, frecat în anumit fel, face să ţâşnească apa la margine, în diverse chipuri. Cu maşina am ocolit lacul şi am trecut prin grădina Sun Yat-Sen şi ne-am dus curând la hotel din cauza tusei mele. Am primit a doua scrisoare de la Turi – din 10 martie, împreună cu frumoasa scrisoare a nepoţelului Niculiţă. După cină mi-a telefonat un inginer din România, sosit cu o delegaţie pentru vizitarea fabricilor de textile. Ne-am dat întâlnire pe mâine la ora 4, la hotelul meu. La ora 6 va avea loc conferinţa. Textul, redactat în franţuzeşte, l-am dat lui Huan să-l traducă în chineză.
24 martie, Hanceu
Dimineaţa o petrec la hotel, pregătind traducerea în limba chineză a filmelor cu Grădina botanică din Cluj, “Retezatul” şi “Muntele Găina cu târgul de fete”. Interpretul meu Huan se angajează greu la aceste traduceri, necunoscând deloc termenii tehnici. Văd că şi textele şi inscripţiile din muzee le înţelege greu. S-a înţeles greu şi cu localnicii la Shanghai şi aici. Sunt dialecte şi graiuri aşa de deosebite. Conferinţa a citit-o Huan în chinezeşte, iar explicarea tablourilor am făcut-o în englezeşte, traducând un botanist. Au fost foarte mulţumiţi. Acum, seara, ascult o emisiune în engleză de la Pekin. Din Europa se aude numai Moscova.
25 martie, Hanceu
Am vizitat în cursul dimineţii Şcoala normală superioară, la 17 km de oraş, lângă un pod de 1,5 km peste fluviul Then-Tang. Elevii, absolvenţi de liceu, petrec aici 4 ani şi devin profesori secundari. La departamentul Biologie sunt 200 de elevi. Vorbesc cu profesorii despre ecologia lui Bujoreanu, metodele Braun-Blaquet şi Sukacev. Văd herbarul mărişor. Au peste 30 de reviste botanice din toată lumea. Grădinile sunt pline de Magnolii, Camelii şi altele. Pe coridoare multe plante în ghivece. În pajişte Astragalus sinica, Ranunculus ternatus şi altele. Ierborizez. Vizităm apoi templul Lu-Ho-Tha: în parcul templului multe plante decorative. De remarcat mulţi Cinnamonum camphora bătrâni. După odihna de după masă m-am dus la un spital mare dincolo de grădina bota-nică, pentru a mai primi medicamente, căci tusea nu mă lasă şi transpir groaznic. M-a examinat un medic tânăr, m-a ciocănit şi a zis “all right”. Mi-a prescris tot Ipecacuana, pe care tot maica Academia Sinica o plăteşte şi ne-am înapoiat la hotel. Am scris ilus-trate, am cinat şi încerc să ascult radio.
26 martie, Hanceu
Vizităm o fabrică de ţesut mătase, deşi fiind timp cam rece, s-ar fi recomandat să rămân în casă. Fabri-ca a fost înfiinţată în 1922 de către Tu Tin-Sang, fostul proprietar. Acum lucrează circa 1.600 muncitori. Sunt trei secţii:
1. desenarea şi mărit pe hârtie milimetrică;
2. transmiterea pe benzi perforate;
3. ţesutul.
Procesul tehnologic începe cu copierea desenului sau fotografiei pe hârtie milimetrică, facerea unei benzi perforate pentru războiul de ţesut. Am văzut apoi războaiele de ţesut în acţiune. Câte un bărbat supraveghează suveicile ce parcă zboară încoace şi încolo, rezultând cele mai minunate ţesături, cu modele. Se completează cu mâna coloraţia la unele modele cu peisagii. Întâlnim în fabrică pe inginerul Unterfingher din România, care se interesează de amănunte tehnice. Pe la ora 11 e pauza de amiază, muncitorii merg pe rând la cantină. Întors la hotel, primesc un cadou de la grădina botanică: un bogat catalog pentru schimb de seminţe, două pachete mari cu felurite seminţe, o colecţie de flori şi buruieni recoltate la ei în prima zi a vizitei mele la Hanceu. Plantele erau presate dar nu uscate, va trebui să le schimb sugativele încă de multe ori. După masă mă vizitează două doamne sosite din România: Stein Ecaterina (Timişoara) şi Kohn Difine (Bucureşti) împreună cu inginerul Unterfingher.
27 martie, Hanceu
Vine directorul grădinii botanice şi mergem pe lângă podul gigantic, să vizităm culturile de Thea (ceai) şi de Bambus. Trecem pe lângă Şcoala norma-lă superioară. Vicia faba e cultivată pe mari întinderi, Brassica chinensis e în floare, galbenă. Pretutindeni pe dealuri se fac plantaţii de Pinus massoniana, lucrează elevi, ajutând la plantat. Plantaţiile de ceai sunt pe terase, scobite în muntele abrupt. Aparţin fermelor de stat şi unor cooperative agricole ţărăneşti. Vechile plantaţii de ceai sunt pe terase vechi sau în luncile râurilor. Frunzele se recoltează de 4-5 ori pe an, de către femei şi copii. Alături, grădini întinse cu caişi înfloriţi, încântători. Urmează aleea Bambusee-lor: Phylostachys edulis (cât braţul de groase şi de 10 m înălţime) şi multe alte specii lemnoase, arbori şi arbuşti. La capătul aleii de Bambuşi se găseşte un superb templu cu Budha. Femei pelerine care poartă o catrinţă galbenă, se închină, fac mătănii. Beţigaşe de Ulmus, rădăcini de Juniperus şi Cryptomeria ard cu fum. Notez buruienile din plantaţiile de ceai. Ne întoarcem prin oraş, cumpărăm coşuleţe de împletituri pentru copiii secretarei Academiei. Seara, după cina luată între 6 şi 7, s-au strâns în salonul meu inginerul Unterfingher, doamnele Kohn şi Stein şi Huan. Povestim de toate şi apoi se ajunge la cântat. Cărticica mea vrăjită de cântece6 se cântă din doască în doască. Ne despărţim la ora 9, tusea mă supără.
28 martie, Hanceu
Am dormit până la 7 dimineaţa. Fulguieşte, zilele babelor întârziate. Era anunţată pentru ora 10 vizita la Institutul agronomic, fiind rece am contraman-dat-o. În schimb mergem la spital pentru control.
29 martie, în avion spre Canton7
Am dormit rău din cauza tusei. Ne pregătim pentru ora 7, vine directorul grădinii botanice, plecăm la aeroport. Bambusul verde văzut alaltăieri e “bambus de dimineaţă” ai cărui lujeri se mănâncă fierţi. La aeroport notez buruienile de pe pajişte. Ne luăm rămas bun de la directorul grădinii botanice, de la secretară şi şofer. Avionul decolează lin şi o ia spre sud. Trecem peste sate şi aşezări nenumărate la margini de canale. Se văd bazine pentru culturi de orez, fâşii de teren cultivate cu grâu, Brassica cu flori galbene de o nespusă frumuseţe. Case acoperite cu paie, fiecare petec de pământ cultivat. Apoi trecem peste dealuri împădurite, altele golaşe, cu sate dese pe văi înguste. Trecem apoi peste munţi înalţi, masive de 2100 m. Se văd ape curgătoare şerpuind, unde se lărgeşte valea sunt terase de culturi. Mai sus e etajul de Cunninghamia. Urcăm şi mai mult, apar întinderi imense de etaj subalpin. Foarte multe coaste de munţi sunt despădurite. Apoi se văd râuri mai mari şi o şosea. La dreapta munţi împăduriţi. Sate mari puţine. În valea largă apar orăşele şi tot mai multe table cu grâu. Văile sunt terasate până sus, multe culturi de orez. Văi aluvionate, galbene, terasate. Mici dealuri din laterit (roşii) neîmpădurite. Pe văile de sus se văd lacuri ca de smarald. Sate tot mai dese, apropiindu-ne de un râu mare cu jonci, bărci. Câmpul apare ca un mozaic fermecător, verde în diferite nuanţe, galben, ridicături roşcate. Facem escală în oraşul Nan-tsan. Până aici am parcurs 400 de km, până la Canton mai avem 500 de km. Aeroportul e frumos. Se serveşte masă chinezească: fără pâine, numai orez, bere, ciocolată şi o sumedenie de mărunţişuri tocate, într-un sos brun. E cald afară. Continuăm zborul peste un peisaj de apă, cu insule şi culturi. Mari întinderi par a fi inundate. Unde s-a re-tras apa a rămas mâlul galben, cu dungi verzi. Părăsim albia majoră a fluviului şi trecem peste dealuri şi munţi. Văile sunt terasate până sus. Foarte multe sate. Dealuri tot despădurite. Trecem peste masive mun-toase, munţii Sudici ai Chinei, la 2100 m altitudine, în întregime acoperite de păduri, unele catene cu etaj alpin golaş. Apoi alt aspect: sumedenie de mameloane mici, împădurite, printre văi largi terasate, cultivate. Sub noi neguri. Urmează munţi mai puţin împăduriţi, cu mai puţine văi largi. Părţile sudice mai golaşe, cele nordice cu păduri. Din munţii grozavi ce se văd la vest curge un fluviu din care derivă probabil apele stagnante. Urmează o regiune deluroasă verde, apoi coline şi şes cu bălţi, nenumărate câmpuri de orez. Comune mari în mijlocul orezăriilor şi al canalelor. Totul e un caleidoscop minunat, multicolor. La ora 15 am aterizat pe aeroportul Cantonului, după un zbor atât de interesant pe o vreme minunată, peste China de Sud cu munţi înalţi şi cultivată ca o grădină. La aerodrom, multe plante: Eucalyptus robusta, Livistona chinensis, Phaius grandifolius, Delphinium, Antirrhinum, Dahlia, Salvia splendens etc. M-au aşteptat directorul Institutului botanic al Academiei, profesorul cercetător Chang şi o secretară. M-au condus la un hotel gigantic. De la geamurile mele văd fluviul, plin de vapoare şi jonci.
––––
1Casa Oamenilor de Ştiinţă.
2Beijing.
3Cf. Dr. Petru Groza, Prin ţara celor şase sute de milioane, Bucureşti, E.S.P.L.A., 1956.
4În 1912.
5Hangzou.
6Cântece pentru studenţi, adunate şi publicate de Prof. Al. Borza, Cluj, Tipografia Naţională, 1940, 116 p.
7Guangzou.
|
