|
ADRIANA WEIMER
STROP DE IUBIRE
O mare de-aş fi nu mai cuprinde-n priviri; dar strop de iubire, de suflet ce-ţi sunt, mă cuprinzi în priviri picătură întreagă, limpede, curată, singură eu.
De-ţi vei închide ochii, de-ţi vei muta privirea, picătură întreagă-ţi voi curge pe chip, strivită, limpede, curată, mult prea singură eu.
ANOTIMPURI ÎN NOI
Anotimpuri în noi nesfârşit vin şi trec precum generaţii; ne privim în ele şi anotimpuri în noi se petrec, ne petrec, din afară-nspre sine: primăveri şi seninuri, tomnatice gânduri, îngheţ, înfloriri; şi iar generaţii de gânduri, de clipe, rostiri; mai apoi, anotimpuri în noi.
NELINIŞTI
Atât de prinşi în mrejele vieţii, în mrejele timpului timp negăsit;
atât de pierduţi pe cărările lumii pe cărările sufletului suflet pierdut.
NE ÎNTOARCEM
Ne întoarcem spre noi când ne pierdem în timp; înlăuntrul clepsidrei plânsul e veşnic.
Ne întoarcem spre doi în fiece anotimp, înlăuntrul iubirii cu suflet statornic.
Ne întoarcem mereu; tu şi eu.
ARTĂ
Simple comori în cuvânt în culoare, în sunet: în priviri dăruire, în suflet cărări, în spirit nemurire.
ÎNTREGUL
Nimic în afară de timp, dar cât timp în afară de toate !
Întregul cer se priveşte în ape, întregul înalt în întregul adânc e cuprins.
|